Mihai Eminescu (n. 15 ianuarie 1850, Botosani - d. 15 iunie 1889, Bucureşti) este poet, prozator si jurnalist roman, considerat de critica literara cel mai important scriitor romantic din literatura romana, numit şi "luceafărul poeziei românesti".

Prin profunzimea gândirii, originalitatea expresiei și armonia limbajului, Eminescu a ridicat limba română literară la un nivel nemaiîntâlnit până atunci. Influența sa se resimte în întreaga creație poetică și prozastică a secolului XX, inspirând generații de scriitori, de la simboliști și până la moderniști. Introducerea temelor filosofice, mitologice și cosmice, dar și valorificarea folclorului și istoriei naționale, au redefinit identitatea literaturii române. Critici de marcă, precum Titu Maiorescu și George Călinescu, au recunoscut contribuția esențială a lui Eminescu la formarea conștiinței literare românești. Astăzi, opera sa rămâne un reper fundamental în studiul limbii și literaturii române.

Mihai Eminescu s-a născut la Botosani la 15 ianuarie . Este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani romani din nordul Moldovei, şi al Ralucăi Eminovici, fiica de stolnic din Joldesti. Copilaria o petrece la Botosani si Ipotesti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocata cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (sau 

Casa memorială Mihai Eminescu de la Ipotești este un muzeu memorial amenajat în casa în care a trăit poetul Mihai Eminescu (1850-1889) în satul Ipotești din județul Botoșani.

În anul 1850, familia căminarului Gheorghe Eminovici a cumpărat o moșie în satul Ipotești, unde va construi o casă cu toate acareturile ce pot întregi o gospodărie de oameni înstăriți. Casa avea trei camere: salonul familiei, biroul tatălui lui Eminescu și dormitorul mamei și surorilor poetului.

Mama poetului, Raluca Eminovici, a cumpărat cu 250 de galbeni o bisericuță de familie, care datează din anii '60 ai veacului al XIX-lea de la un anume Murguleț. Lăcașul de cult are dimensiuni mici, dar adăpostește obiecte valoroase. În spatele bisericuței se află mormintele părinților lui Eminescu (Raluca și Gheorghe Eminovici) și a doi frați ai acestuia (Iorgu și Nicu).

După moartea căminarului Gheorghe Eminovici (1884), casa nu a mai fost locuită, ajungând să se ruineze. Într-o fotografie din 1916 se observă starea precară a casei: "stîlpii cerdacului lunecau în față" din cauza "unei lente surpări și alunecări de teren". În anul 1924, casa unde a copilărit Mihai Eminescu și care rămăsese nelocuită ani de zile, ajunsese o ruină. La acea vreme și bisericuța de lemn, ca și mormintele părinților lui Eminescu, erau "complet părăsite și acoperite cu bălării...", după cum consemna, în 1926,  din Botoșani.

Deoarece casa familiei Eminovici din Ipotești era ruinată, proprietarii moșiei Ipotești au dărâmat-o până la temelie în vara anului 1924, determinând manifestații din partea studenților români și evrei din Botoșani împotriva acestei dărâmări. În urma acestor proteste, proprietara moșiei Ipotești, Maria Papadopol, a donat de bună voie locul unde s-a aflat casa familiei Eminovici din Ipotești.

 

În anul 1934, casa a fost reconstruită pe același loc, acolo fiind inaugurat în 1940 primul muzeu memorial dedicat marelui poet. Această casă nu respecta structura originalului, astfel încât a fost demolată, fiind reconstruită o alta în anul 1979 după documente originale, pe vechea fundație a casei familiei Eminovici. În casă se află mobilier - în parte original, în parte provenind din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

 

În curtea casei memoriale a lui Eminescu se află Casa Papadopol, o casă țărănească de epocă în stil moldovenesc, care a aparținut ultimului proprietar al moșiei Ipotești - doctorul Papadopol. Acesta și-a donat casa statului. În prezent, aici se află Muzeul de etnografie al Centrului Național de Studii de la Ipotești, fiind expuse obiecte provenind din vechile gospodării țărănești. În această casă și-a pictat Horia Bernea tablourile, în perioada taberelor naționale de pictură de la Ipotești.

La 4 kilometri de Memorialul Ipotești, se află lacul din pădurea Baisa, sursă de inspirație a multor poezii ale lui Mihai Eminescu.

 

Lacul cu nuferi de la Ipoteşti, comuna Mihai Eminescu, judeţul Botoşani, este unul dintre cele mai frumoase colţuri de natură din nordul Moldovei. 

Situat aproape în mijlocul unor codrii bătrâni, lacul este plin de nuferi înfloriţi, iar mai ales în lunile de vară devine un spectacol al naturii, de o feerie aparte. 

Lacul cu nuferi de la Ipoteşti este o destinaţie de top, fiind căutat de turişti din toată zona Moldovei şi din ţară,

 

În acest loc mirific se poate ajunge prin două căi principale. Fie din municipiul Botoşani, prin Manoleşti, Stânceşti şi Ipoteşti, pe o distanţă de aproximativ 8 kilometri, fie dinspre judeţul Suceava prin Vârful Câmpului, Bucecea, Călineşti, Cucorăni şi la dreapta de pe drumul naţional care leagă Dorohoiul de Botoşani, prin satul Ipoteşti.  Drumul către lac este semnalizat de un indicator situat pe drumul Ipoteşti-Stânceşti. De la şoseaua principală, ruta şerpuieşte printre case, pe lângă o biserică a satului şi mai apoi pe un drumeag prin pădure, pe o distanţă de aproximativ 2 kilometri. Maşinile pot fi lăsate într-o parcare.  De acolo se poate merge numai pe jos, pe o alee amenajată cu dale. Este o experienţă uluitoare, prin mijlocul codrului, condimentată cu trilurile păsărilor de toate felurile. La capătul aleii din pădure, după o serie de aproximativ 10-15 trepte se ajunge la lacul cu nuferi. Este un peisaj de basm. Lacul este înconjurat de pădure, din toate părţile, inclusiv de arbori seculari. Lacul este plin de nuferi în floare, mai ales la începutul verii, fie galbeni, fie albi, dar şi de numeroase plante acvatice.  Pe un podeţ, se poate ajunge pe o mică insulă din mijlocul lacului. Pe maluri sunt amplasate bănci pe sub sălcii sau alţi arbori umbroşi, locuri de unde oricine poate medita ascultând doar glasul naturii.  Această pădure, dar şi lacurile din preajma sa au inspirat o parte vibrantă a creaţiei eminesciană. Poetul a copilărit la Ipoteşti şi s-a întors în repetate rânduri la casa părintească, şi în anii maturităţii. El evada adeseori în pădurile Ipoteştiului, poposind pe malul iazurilor şi al lacurilor.