Mănăstirea Coșula este o mănăstire de călugări amplasată în satul Coșula (din județul Botoșani), la o distanță de 20 kilometri sud-est de orașul Botoșani. Pe aici se ajunge mergând 3 km pe un drum județean aflat la dreapta DN 28 B.

 

 A fost  ctitorită în 1535 de sfetnicul domnitorului Petru Rareș, vistiernicul Mateiaș. Poartă hramul „Sf. Nicolae” și este considerată unul dintre lăcașurile de seamă ale județului Botoșani. Biserica a fost pictată în perioada 1537-1538.

Fresca exterioară, în care s-a folosit și legendarul pigment „galbenul de Coșula”, impresionează prin unicitatea sa fiind singura mănăstire care avea și exteriorul pictat la vremea aceea. 
 

Interiorul este unul aparte, naosul și pronaosul fiind despărțite de o arcadă de susținere, nu de un perete despărțitor, așa cum se obișnuia. 
 

În secolele XVII-XVIII, mănăstirea a fost un important centru cultural, aici realizându-se prima traducere în limba română a unui text din Herodot de către un monah de la Coșula în secolul al XVIII-lea. Traducerea s-a realizat după un manuscris vechi din limba neogreacă, adus în Moldova din insula Creta, unde fusese tradus din limba greacă veche de un călugăr elen. Textul tradus a fost depus de către istoricul Nicolae Iorga la Academia Română. De asemenea, un număr de 372 de documente s-au luat din mănăstire și s-au depus la Arhivele Naționale.[10]

Într-un articol din 1925, Tiberiu Crudu enumera 5 volume mari de manuscrise pe care Nicolae Iorga le-a luat pentru a le duce Academiei Române, plus o serie de 17 cărți „ce au o valoare incontestabilă” și care aveau o vechime de 200-300 de ani. Autorul nota în articol că „mulțimea atâtor cărți cu conținut atât de variat denotă că odinioară, în jurul mânăstirii Coșula, era un cler cu o cultură înaltă și aleasă”. Tot atunci, în veșmântăria bisericii au fost descoperite obiecte de cult vechi, dintre care unele datau din perioada domniei lui Petru Rareș.

În decursul timpului s-au efectuat mai multe reparații și renovări ale complexului monahal (în anii 1848, 1856-1858 [3] și 1978). Cu prilejul reparațiilor din 1858, pictura inițială în tehnica frescă din interior, datând din 1538, a fost acoperită sub un strat nou de pictură în ulei. Atunci s-a construit șui un pridvor la intrarea în biserică.

În anul 1908, mănăstirea a fost părăsită de călugări; biserica a devenit biserică parohială a satului, iar clădirile monahale au fost cedate Ministerului Sănătății pentru a adăposti un spital.

• Nicolae Iorga a atras atenția asupra Mănăstirii Coșula, el subliniind că acest ansamblu mănăstiresc este unul dintre foarte puținele monumente vechi din ținutul Botoșanilor.

În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor.[3] În anul 1978 a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria.

În anul 1991 mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996 a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest au fost construite anexele gospodărești. Au fost renovate clădirea arhondaricului și cea a stăreției.

Biserica a fost construită după planul simplu, treflat, caracteristic multora dintre monumentele bisericești înălțate în vremea lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Materialul de construcție folosit a fost piatra brută la zidurile drepte și la soclu și cărămida la conturarea ferestrelor și a ocnițelor.[14]

Absidele laterale și absida altarului au câte cinci firide mari, deasupra cărora se află un șir de ocnițe care înconjoară biserica ca un brâu. Firidele și ocnițele se regăsesc și la turla aflată deasupra naosului.

În interior, se constată eliminarea zidului despărțitor dintre pronaos și naos, care a fost înlocuit cu o arcadă puternică care susține bolta și care se reazemă pe ziduri prin console. Deasupra naosului se află o turlă deschisă cu baza poligonală îngropată parțial în acoperișul bisericii.

Ferestrele și ușile au tocuri de piatră cu elemente gotice. În anul 1958, ferestrele au fost lărgite. Acoperișul bisericii este din tablă cu aliaj de cupru, iar pardoseala este din beton.

Biserica Mănăstirii Coșula a fost pictată atât în interior, cât și în exterior. Urmele picturii inițiale în tehnica frescă din interior, datând din 1538, se mai pot vedea sub straturile de pictură în ulei ce datează din secolul al XIX-lea (mai precis din 1858). Specialiștii în artă Sorin Ulea și Vasile Drăguț datează pictura interioară în perioada 1537-1538. După curățarea integrală a unor scene de pictură interioară s-au scos la iveală o pictură de un mare rafinament estetic. Sfinții militari sunt reprezentați în posturi marțiale. Sorin Ulea a remarcat o scenã interioară, din primul registru al picturii murale, plasată la vest de absida sudică, în care Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe este înconjurată de arhanghelii Gavril și Mihail într-o poziție de adorare. Arhanghelul Mihail are ochii ridicați spre cer și colțurile gurii coborâte, transmițând o stare de ușoară tristețe, cu rolul de a spori seriozitatea contemplării.

Pictura exterioară a fost realizată în timpul primei domnii lui Petru Rareș (1527-1538). Ea a fost îndepărtată de meșterii care au făcut lucrări de reparații ale edificiului, fiind păstrat întâmplător doar un fragment al unor fresce vechi reprezentând Judecata de Apoi, deasupra ușii de intrare în biserică de pe fațada vestică. Acest fragment se afla pe peretele ascuns de podul pridvorului bisericii și astfel a scăpat.

Nicolae Iorga a descoperit în 1924 urmele picturii vechi sub stratul de pictură în ulei adăugat la mijlocul sec. al XIX–lea. Astfel, pictura nouă se coșcovise scoțând la iveală pictura veche în frescă. În plus, istoricul a descoperit o frescă veche în podul pridvorului bisericii, care reprezenta o urmă a picturii exterioare. El a dispus copierea întregii picturi.

Printre odoarele Bisericii Coșula care se mai păstrează și astăzi menționăm o , în stil apusean, trei broderii cu caracter religios în fir de mătase cu perle, cel mai mare având și două rubine ( pentru Sf. Disc,  pentru Sf. Potir,  sau văzduh pentru Sf. Vase) și un , lucrate de mână și atribuite cneaghinei Anghelina, soția vistiernicului Matiaș, ctitorul bisericii.

Casa egumenească din curtea Mănăstirii Coșula datează din secolul al XVII-lea și este catalogată ea-însăși ca monument istoric. Ea se află la 50 m nord-vest de biserică și este compusă din două niveluri, cu cerdac la etaj, coloane la parter și beci la subsol. Ca urmare a lipsei de interes din parte autorităților locale din perioada regimului comunist, ea a început să se ruineze.

Turnul clopotniță - datează de la sfârșitul secolul al XVIII-lea. Este o construcție din zid, cu parter și etaj și o cupolă puțin pronunțată, acoperită cu tablă. El se află mai la deal de biserică.

Arhondaricul - datează din 1848 și este alcătuit din cinci camere și o sală. Este aflat la vest de biserică. A fost ctitorit de arhimandritul Ignatie, care a finalizat construcția la 3 decembrie 1848, după cum arată inscripția.

Zidul de incintă - datează din secolul al XVII-lea. Complexul mănăstiresc este înconjurat cu zid de cărămidă în părțile de est și vest și cu gard de scândură în partea de sud-vest. În partea de vest, zidul are o poartă mare de intrare cu gang, iar zidul urcă pe deal în trepte.