Mănăstirea Frumoasa din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugărițe. Ea a fost ctitorită în secolul al XVI-lea de către hatmanul Melentie Balica și refăcută de mai multe ori în decursul timpului. Actuala biserică a mănăstirii a fost construită în perioada 1836-1839 de către egumenul Ioasaf Voinescu. Biserica se află situată la poalele dealului Cetățuia, pe un dâmb ce domina zona inundabilă a pârâului .

Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, în preajma anilor 1583-1586, hatmanul Melentie Balica a construit o mănăstire în șesul Bahluiului , pe un loc dăruit de către domnitorul Petru Șchiopul. Perioada de construcție a mănăstirii este datată în acest interval, în lipsa pisaniei și a altor documente, plecând de la faptul că hatmanul Balica a revenit în Moldova din pribegie în 1583 (după revenirea pe tron a lui Petru Șchiopul) și de la menționarea într-un act că hatmanul Balica era deja mort în 1586.

Balica era descendent din marea familie a boierilor Buzești din Țara Românească, fiind fiul pitarului Gherghina Buzescu și al Mariei, fiica lui Petru Rareș, și rudă cu Movileștii. El a îndeplinit dregătoriile de paharnic (16 iulie 1576 - 4 iulie 1578) și de hatman (2 aprilie 1579 - 21 august 1581). Biserica ctitorită de hatmanul Balica și de soția sa, Ana, avea hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“ și a fost închinată Mănăstirii „Schimbarea la Față“ din Muntele Sinai. La 12 februarie 1618, domnitorul Radu Mihnea a ridicat biserica la rangul de mănăstire [10], păstrându-i închinarea la Muntele Sinai. În 1653, arhidiaconul Paul de Alep a menționat existența mai multor case în incinta mănăstirii.

În veacul al XVII-lea, Mănăstirea Balica a beneficiat de mai multe danii, în principal de la domnitorii Movilești. Cu toate acestea, războaiele și proasta administrare a averilor sale de către călugării greci au dus mănăstirea la starea de ruină.

Zidită în șesul Bahluiului, pe locul numit la sfârșitul secolului XVI ,, la Galata” mănăstirea Frumoasa, cu palatele și grădinile eia reprezentat un loc de odihnă și de petrecere pentru domnitori. Prima atestare documentară a mănăstirii datează de la 10 aprilie 1587, în timpul domnitorului Petru Șchiopul .

Epoca de strălucire a Frumoaseieste în timpul domniei lui Grigore Ghica al II-lea. După dărâmarea palatului de la Frumoasa, mănăstirea a fost cădită de Grigore Ghica, în timpul primei domnii, începând din 1729, cu meșteri plătiți . Pentru palatele domnești , meșterii au fost aduși de la Țarigrad,. În spatele mănăstirii, , deviindu-se apele pârâului Nicolina, s-a făcut un lac artificial, înzestrat cu ,,bărci pentru plimbare ” Lângă lac se găsea o grădină in terase, foarte vastă. Biserica a fost reconstruită de domnitor în stilul Renașterii, noua construcție impresionându-i pe contemporanii săi care au supranumit-o „Frumoasa“. Această denumire a bisericii apare pentru prima dată într-o însemnare grecească din 1723 de pe o Evanghelie a acesteia, găsită în București și răscumpărată de către protosinghelul Silvestru.

Frumoasa a servit ca loc de relaxare și altor domni, dupăGrigore Ghica.

De asemenea , în secolul XVIII a fost folosită și pentru găzduirea unor oaspeți

importanți : Suleiman Pașa, ambasadorul britanic James Porter, , ginerele sultanului, Hamza pașa .

In secolul al XIXa servit ca reședință auxiliară domnilor Moldovei sau ca loc de popas aalaiurilor domnești ce veneau spre Iași. Aici se opreau , venind de la Constantinopol, domnii care se înscăunau.Acestceremonial a fost instituit după revenirea la domniile pământene ( 1822). Domnitorul Mihail Sturdza a împodobit interiorul bisericii și a ridicat alături, în anul 1833, un mausoleu de marmură albă pentru a adăposti mormintele membrilor familiei sale. Monumentul amintește de începuturile sculpturii statuare din Moldova.

În curte se află casa numită „palatul de pe ziduri“ sau „Palatul Sturdza“, construită între anii 1818-1819 cu parter și etaj, restaurată ultima dată în 1982-1983. „Palatul de pe ziduri“ prezintă o structură tripartită, iar ca o caracteristică aparte a construcției menționăm faptul că tradiționalul foișor a devenit aici un peron de acces, iar la etaj, o terasă acoperită În curte se mai găsesc ruinele vechilor case boierești de pe timpul lui Grigore Ghica și cavoul familiei Sturdza (tatăl domnitorului Mihail Sturdza) și a altor membri ai familiei din care doi înrudiți cu familiile Vogoride și Mavrogheni.

În incinta Mănăstirii Frumoasa se a află si ruinele palatului domnesc precum și o clădire numită ,, Palatul de pe ziduri”, . În „palatul de pe ziduri“ a fost amenajat în anul 1841 paraclisul „Sf. Ecaterina“. Pe latura de est a zidurilor de incintă, se poate deschide și astăzi o poartă din lemn cunoscută drept Poarta Spânzuraților. Conform tradiţiei, pe aici treceau cei care erau condamnaţi la moarte şi urmau a fi executaţi.

După 1863, Frumoasa a servit drept cazarmă. Înainte de Primul Război Mondiala fost spital militar pentru afecțiuni oftalmologice.

În curtea bisericii se mai află și o cruce ridicată în memoria soldaților români căzuți pe front în primul război mondial (1916-1918). Crucea este amplasată în fața Palatului de pe ziduri. În anul 1930, închisoarea militară a Corpului IV Armată s-a mutat din casele egumenești ale Mănăstirii Frumoasa într-un depozit de cereale și furaje de pe dealul Copoului (pe Str. Dr. Vicol), ce aparținea Corpului IV Armată.

După o perioadă destul de tulbure în istoria sa, această ctitorie voievodală și boierească a redevenit mănăstire, în vara anului 2003, cu binecuvântarea mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei.

Biserica actuală de la Frumoasa este un monument aparținând primei jumătăți a secolului XIX.Biserica este monumentală ca proporții, planul ei asemănându-se cu cel al Bisericii "Sf. Spiridon" din Iași.

Edificiul are un plan treflat estompat cu totul prin reducerea aproape completă a absidelor laterale. Zidul exterior al bisericii este împărțit în cinci travee: trei, mai mari, la mijloc și două, mai mici, la capete. Traveea centrală este adâncită și flancată de două coloane, cele două travee alăturate au câte o fereastră înaltă și largă, terminată la partea superioară într-un arc în cintru; celelalte două travee din capete au ferestre mici.

Deasupra bisericii se înalță patru turle false construite după modelul turlelor bisericilor rusești-ucrainene și dispuse în linie; cele două turle mari corespund celor două cupole ale navei, iar celelalte două, mai mici, sunt așezate deasupra pridvorului și altarului. Turlele sunt înfășurate în întregime în tablă.

Pridvorul este precedat de un frumos portic, compus din patru coloane înalte în stil doric, cele din mijloc fiind legate între ele printr-o arcadă în plin cintru, pe care se sprijină un fronton triunghiular clasic. Pridvorul, pronaosul și naosul sunt aproape egale ca dimensiune și separate doar printr-un arc dublou median încadrat de arcade longitudinale, sprijinite pe coloane degajate, după o concepție arhitecturală care se bazează pe ideea tratării unitare a spațiului interior.

Dintre odoarele de preț cu care a fost înzestrată biserica s-a mai păstrat o icoană de argint a Maicii Domnului, purtând pe cap o coroniță de aur încrustată cu pietre prețioase, dăruită de Doamna Ecaterina, soția lui Constantin Mavrocordat. 

Din construcțiile ridicate de către Grigore al II-lea Ghica, se mai păstrează astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălțime de 4 metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul clopotniță, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniței este arhitectul Martin Kubelka, care a realizat și planurile „palatului de pe ziduri“.