![]() | ![]() | ![]() | ![]() |
|---|---|---|---|
![]() | ![]() |
Catedrala Mitropolitană din Iași
Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt 16, Iași
Catedrala Mitropolitană din Iași ( B-dul Ștefan cel Mare nr 16) este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, cu hramul Sfânta Parascheva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe. Biserica are o lungime de 56,7 m, o lățime de 34,15 m, la abside, și 24 m, la nivelul navei centrale. Prin înălțimea ei, de 52,92 m, catedrala se situează pe primul loc în topul celor mai înalte construcții istorice din Iași, probabil și din Moldova.
Catedrala mitropolitană a fost afectată de cutremure și de incendii, potrivit documentelor vremii. Printr-un hrisov din 8 august 1826, domnitorul Ioniță Sandu Sturdza (1822-1828) făcea apel la toată populația Moldovei să contribuie la construirea unei noi catedrale mitropolitane, din cauza faptului că "cele două în care astăzi se mărginește această sfântă mitropolie sunt pe lângă vechime, mici și stricate, zdruncinate de cutremur și de primejdii și urmează neapărat zidirea din nou a unui sfânt lăcaș al mitropoliei cu clopotnița sa împreună".
Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822-1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane. Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea).
În anul 1880, mitropolitul Iosif Naniescu a pus a doua piatră de temelie și, cu sprijinul autorităților statului, lucrările s-au încheiat în anul 1887. Arhitectul Alexandru Orăscu, pe atunci rector al Universității București, a refăcut proiectul măreței biserici, renunțând la imensa cupolă centrală. El a adăugat cele două rânduri de pilaștri masivi în interior, realizând o clădire de plan basilical, cu o navă centrală și două nave laterale mai mici. Alexandru Orăscu a păstrat cele patru turle laterale decroșate, dar a renunțat la cupola centrală de mari dimensiuni, înlocuind-o cu un sistem de patru bolți, despărțite prin arce transversale.
Pictura interioară a fost realizată de maestrul Gheorghe Tattarescu.
Sfințirea Catedralei, la 23 aprilie 1887, a fost un eveniment național, la ceremonie luând parte regele Carol I și regina Elisabeta.
Din anul 1889 a fost adusă, de la Biserica Sf. Trei Ierarhi, racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
Catedrala ieșeană este o clădire monumentală, de plan dreptunghiular, marcată la colțuri de patru turle decroșate. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renașterii italiene. Elementele decorative, atât în interior, cât și în exterior, sunt dominate de baroc. Arhitectul Alexandru Orăscu (1817-1894), rector al Universității București, constatând că spațiul dintre zidurile laterale ale bisericii era prea mare, subminând mereu bolta (care se prăbușise deja în 1857), a decis îngustarea acestui spațiu prin înălțarea unor pilaștri masivi, cu capiteluri de factură corintică.
Arhitecții vienezi Gustav Freiwald și Bucher au adoptat pentru noua biserică stilul neoclasic, întâlnit și la alte biserici monumentale din țări europene cu o mare tradiție în domeniu.
-Catapeteasma se dezvoltă mult pe înălțime, într-o combinație echilibrată între spațiile traforate și cele plate. Dimensiunile generoase ale registrului de bază au condus la apariția unui văl liturgic impresionant, de circa 3 metri înălțime.
Icoanele pictate sunt despărţite intre ele de coloane detaşabile( sculptură ronde -bosse), cu structură canelatăși capitel compozit, ce îl imită pe cel bizantin ( cu volute și frunze de acant).
Cu o istorie de aproape două secole, Catedrala Mitropolitană din Iași devine an de an așezământul spre care zeci de mii de credincioși se îndreaptă în pelerinaj pentru a se închina la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Sfânta Cuvioasă Parascheva este prăznuită pe 14 octombrie, iar sărbătoarea religioasă transformă orașul Iași într-un puternic centru al credinței și al speranței, în care pelerinii merg să se închine și să roage la moaștele sfintei ocrotitoare a celor sărmani și bolnavi.





