Grădina Botanică Iași (GBI) este unul dintre cele mai mari parcuri botanice din România, situată în nord-estul țării. Parcul se întinde pe o suprafață de 20 de hectare și cuprinde peste 4.000 de specii de plante și peste 200 de specii de animale. GBI este parte din patrimoniul cultural și natural al României. A fost înființată în 1856, fiind prima Grădină Botanică din țară, și găzduiește aproximativ 2.000 de taxoni de plante ierboase și lemnoase. Colecțiile grădinii botanice includ 9.876 de taxoni vegetali din diferite regiuni.

Este prima grădină botanică universitară românească şi, în acelaşi timp, cea mai mare din ţară, unică prin numărul mare de specii vegetale şi prin măsurile speciale de conservare aplicate

La Iasi, in anul 1856, a fost înființată prima Gradină Botanică din România, de către medicul si naturalistul Anastasie Fătu. Amplasata pe un teren cumpărat din fonduri proprii , în apropiere de Râpa Galbenă, avea sa fie pentru mulți ani, pâna la moartea marelui cărturar, un important centru cultural pentru tineretul studios din Iasi , care avea posibilitatea de a studia botanica pe material viu, dar si un mijloc de instrucție și educație pentru toti iubitorii naturii.

Stimulata de interesul manifestat fata de gradina lui A.Fătu, Societatea de Medici si Naturaliști din Iasi, înființeaza, in 1873 o a doua Grădina Botanică in jurul sediului acestei societăti, actualmente Muzeul de Istorie Naturala. Sarcina organizarii acestei noi grădini este încredințata Dr. Dimitrie Brândza, iar fondurile necesare au fost furnizate de societate. In 1870, conducerea Universității din Iasi ia in discuție problema înființării unei grădini botanice proprie pe terenul din spatele vechii clădiri a Universitătii unde în prezent se găsesc clădirile Institutului de Medicină si Farmacie. Pentru a satisface cerințele învățamântului biologic, in 1921, Prof. Al. Popovici înființează o noua grădină botanică pe terenul din spatele noii clădiri a Universității cu suprafața de aproximativ 1 hectar, pe care se construiește un mic complex de sere pentru plantele tropicale.

Aceasta gradina a servit învățămantului botanic iesean timp de peste 40 ani, pâna în 1963 , când s-a ales ca teren de amplasare a unei noi grădini botanice în Dealul Copoului pe Str. Dumbrava Roșie, sub supravegherea profesorului Emilian Țopa.  S-a elaborat un studiu tehnico-economic și în următorii ani a început preluarea terenurilor, organizarea rețelei de drumuri si alei, plantațiile, construcţia si popularea serelor, la început cu materialele provenite din vechea gradină botanică.

În anul 1973, directoratul instituției a fost preluat, neremunerat, de botanistul ieșean Mandache Leocov:  "Mi-au spus că au nevoie de mine un an, un an și jumătate. Eram îndrăgostit de plante, făcusem doctoratul în botanică agricolă. Un an s-a transformat în 17 ani. Grădina avea atunci 43 de hectare, am lăsat-o cu 105 hectare. Cu excepția unei suprafețe de șase hectare, toate terenurile pe care le-am preluat erau neproductive, aride. Marea majoritate erau așa de degradate că le-a abandonat Gostat-ul. Am făcut împrejmuirea, extinderea rețelei de ape, de drumuri, am stins ravenele, am făcut lacurile, centrele gospodărești. [...] Vreo patru ani de zile am organizat serele grădinii botanice. O parte din serele de arbori tropicali sunt tot din vremea mea. Expoziția de crizanteme tot eu am început-o", își amintește Leocov.   Acesta a publicat, în 1988, altături de Emilian Țopa, Ion Sârbu, Ionel Lupu, Rodica Rugină și Corneliu Tăbăcaru, lucrarea de referință Ghidul Grădinii Botanice , lărgind în același timp sfera de relații a instituției universitare cu alte grădini botanice din lume.

Suprafețelor de teren preluate inițial li s-au adăugat treptat altele, ajungând astazi la 80 de hectare.
Din anul 2000, Gradina Botanica din Iași este membru fondator al Asociației Grădinilor Botanice din România.

Secţia sistematică are o suprafață de 5 hectare, pe care se cultivă aproximativ 2000 de specii de plante, aranjate pe încrengături, ramuri, ordine și familii, conform înrudirilor naturale. Sectorul Sistematic se adresează în special elevilor și studenților, care au astfel un material biologic viu, cu ajutorul căruia pot înțelege mai bine unitatea și diversitatea lumii vii.

Complexul de sere este format din 12 sere, fiecare ocupându-se de un anumit aspect din flora și vegetația lumii: plante mediteraneene, tropicale, subtropicale (colecții de cactuși), flori ornamentale (36 soiuri de azalee și 469 soiuri de crizanteme).

Expozițiile organizate în sere în lunile februarie (azalee) și octombrie (crizanteme) atrag un număr mare de vizitatori și sunt celebre la nivel național.

Sectorul dendrologic cuprinde plantații noi de tei, carpen, fag, stejar, plop tremurător si paltin, originare de pe dealul Repedea, de la Poieni, din Codrii Pașcanilor, din comuna Sirețel, dar si folosind seminţe de arbori exotici furnizate de cele peste 500 de grădini botanice din lume cu care instituția ieșeană a colaborat.

Rozariul grădinii conține peste 600 de soiuri de trandafiri, răspândite pe o suprafață de 1,7 hectare. Colecția prezentă aici este unică în România a fost recunoscută de către The World Federation of Rose Societies.

Caracterul unic al Grădinii Botanice din Iaşi este conferit de valoarea patrimonială remarcabilă a colecţiilor ştiinţifice şi de secţia destinată persoanelor cu dizabilităţi de vedere, unde speciile de plante, bogate în uleiuri eterice, sunt prevăzute cu explicaţii în alfabetul Braille. De asemenea, menționăm prezența a , care provin din drajonii colectați din  și plantați în anul 1981, în secția Biologică. În lunile februarie-august sunt prezentate colecţii cu azalee, camelii, orhidee, crotoni, cactuşi, bonsai, lalele, irişi, narcise, trandafiri şi dalii, iar în lunile septembrie-noiembrie, începând cu anul 1976 sunt expuse, sub genericul Flori de toamnă, crizanteme, fructe, seminţe, varză, sfeclă, ardei şi dovleci decorativi, care atrag anual peste 330.000 vizitatori, din ţară şi din străinătate.

 

În perimetrul Grădinii Botanice se află şi mănăstireaPodgoria Copou,biserica fiind ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, din anul 1638.