Mănăstirea Curchi, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, este una din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești din Basarabia. Ea e așezată în județul Orhei pe valea apei Vaticiu, la o depărtare de 12 km de orașul Orhei și la 55 km de Chișinău, capitala Republicii Moldova. Mănăstirea e situată în partea dreaptă a văii Vatici la poalele pădurii ce poartă denumirea de „Codru”, care în același timp este prelungirea codrilor Orheiului pe unde au trecut arcașii lui Ștefan cel Mare.

Mănăstirea Curchi este o mănăstire de călugări din Republica Moldova, unul din cele mai însemnate monumente ale arhitecturii basarabene. Este situată în Codrii Orheiului, pe teritoriul satului Curchi, raionul Orhei.

Ca ansamblu arhitectural s-a constituit în secolele XVIII - XIX. Este compusă din cinci biserici, două clădiri cu chilii, stăreție, mai multe încăperi auxiliare, o livadă, un schit cu arhondaric aflat la 500 m de mănăstire și un bazin de piatră. ot ansamblul e înconjurat de un zid înalt de piatră. În perioada sovietică mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie.

În 1868, schitul este transformat în mănăstire, anul 1868 fiind declarat anul fondării mănăstirii. Clădirea Bisericii de iarnă „Sf. Dumitru”, construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu foarte reușit al stilului neobizantin, în timp ce biserica cu hramul „Nașterii Maicii Domnului” (1808-1810) este construită în cele mai bune tradiții ale clasicismului cu elemente de baroc. Biserica de piatră „Naşterea Maicii Domnului”, cu o frumoasă clopotniţă situată alături, a fost cea dintîi biserică de pe teritoriul mănăstirii, denumită biserică de vară.

Biserica de iarnă „Sf. Dumitru” a fost construită mult mai tâ

rziu, lîngă chiliile egumenului. Tot aici în incinta mănăstirii au mai fost construite încă 9 corpuri de chilii, două trapeze cu bucătării, un beci, grajdul şi şopronul. Cea de a treia biserică, concepută în stil bizantin, a rămas neterminată. Mănăstirea avea o bibleotecă foarte bogată, o staţie electrică mobilă, o conductă de apă, o şcoală, un hotel şi un atelier. 

Așezarea Mănăstirii Curchi e de o frumusețe rară, datorită livezilor și pădurii ce o înconjoară, dându-i tonul verde, din care apar bisericile și clădirile albe ca niște puncte strălucitoare, atrăgând privirile tuturor trecătorilor și vizitatorilor care rămân fermecați de frumusețea locului, a cărui imagine se întipărește adânc în sufletul lor.

Cu un trecut cultural și religios de peste două veacuri, mănăstirea Curchi se califică printre cele mai însemnate monumente ale arhitecturii moldovenești. Acest loc sacru a fost mereu un focar de cultură și de viată duhovnicească. Anii grei a încercărilor fac ca în 1944 circa 40 monahi se refugiază în România, la mănăstirile Cernica și Căldărușani.

Însă, în 1958 puterea sovietică a izgonit călugării rămași, a distrus numeroase icoane, a ars literatura religioasă și artistică de circa 4 mii de volume. Bisericile de pe teritoriul mănăstirii, au fost transformate în depozite, sau încăperi auxiliare cu o altă menire decât cea creștină. Istoricul Mănăstirii Curchi de la începutul anilor 60 ai secolului trecut, ca și a multor alte mănăstiri din Moldova are o istorie  tristă .

În perioada de la anul 1959, până în a doua jumătate a anilor '90, Mănăstirea nu a avut un stăpân adevărat. În anul 1959, ea a fost înstrăinată forțat de Biserică și în edificiile ei, precum și în bisericile Complexului Monastic Curchi și-a găsit adăpost indiferența. Pe timpul când pe teritoriul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” din Curchi, s-a aflat spitalul psihiatric, cele 5 biserici ale complexului monahal, precum și edificiile care au servit cândva bunei desfășurări a unei vieți mănăstirești, au fost lăsate la voia întâmplării.

La 27 august 1999, fiind ruinată și aproape distrusă, conducerea mănăstirii a fost încredințată părintelui Arhimandrit Siluan Șalari, actualul Episcop de Orhei, vicar al Mitropoliei Moldovei. Mai mult decât atât, la acel moment, în biserica „Toți sfinții”, din cimitirul Mănăstirii, era amenajată o morgă, de pe timpul când aici se afla spitalul psihiatric, iar în interiorul bisericii încă mai erau cadavre umane. Inițial, a fost reparată biserica Sfântul Nicolae.

Dorința fermă a obștii monahale venită la acea vreme la mănăstire a fost de a reînălța Mănăstirea Curchi pentru a-i reda chipul de altădată și pentru a o face ceea ce a fost – una din cele mai bogate mănăstiri atât din punct de vedere duhovnicesc, material, arhitectural și organizatoric cât și din cel al vieții mănăstirești. La momentul închiderii în anul 1958, numărul călugărilor la Mănăstirea Curchi, depășea cu mult cifra de 100.

Mănăstirea reprezintă nu numai un important centru spiritual, dar și un loc de atracție turistică. Aici cresc și până astăzi stejari seculari, a căror vârstă este estimată la 200-350 de ani. În ograda Mănăstirii și în teritoriul adiacent a fost amenajat un parc dendrologic de o rară frumusețe. Lucrările s-au desfășurat sub îndrumarea Academicianului Alexandru Ciubotaru, fost director al Grădinii Botanice din Chișinău. Astfel, în curtea Mănăstirii au fost sădiți arbori și arbuști, unii de specii rare, care frumos se îmbină cu arhitectura sfântului lăcaș.

Din anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia spre anul 2015 de Eșanu Vladislav. Pe teritoriul Mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări.

Din păcate, nici într-o biserică a mănăstirii nu s-au păstrat picturile interioare originale. La începutul anilor 2000 mănăstirii i-a fost cedat teritoriul fostei tabere de pioneri, pe care acum este situată întreaga gospodărie a mănăstirii. Nu în zadar, acest itinerar este unul dintre cele mai frecventate atât de către locuitorii Moldovei, cît şi de pelerinii şi turiştii din străinătate.

Astăzi, Mănăstirea Curchi este un important centru duhovnicesc și un loc de pelerinaj pentru credincioși din toată țara, dar și un loc de atracție turistică. Înconjurată de păduri și vii, mănăstirea oferă un loc perfect pentru reculegere și reflecție. Atmosfera liniștită și frumusețea naturală fac din Mănăstirea Curchi o destinație ideală pentru cei care caută pace și inspirație, dar și pentru cei interesați de patrimoniul cultural și istoric al Moldovei. Pe teritoriul mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări, care își încep ziua la ora 5:30 dimineața, dedicându-și timpul nu doar rugăciunii, ci și muncii în slujba comunității și a bisericii.