Cetatea Soroca este o cetate moldovenească din secolul al XVI-lea care se află în prezent pe teritoriul Republicii Moldova, mai precis în orașul Soroca, reședința raionului cu același nume. Se găsește in mijlocul orașului Soroca, la circa 160 km spre nord de Chișinau. În perioada medievala cetatea Soroca făcea parte dintr-un vast sistem defensiv al Moldovei, care includea: 4 cetăți la Nistru, 2 cetăți pe Dunăre si 3 cetăți in nordul țării. Astfel, cu un adevărat „brâu de cetăți din piatra”, erau protejate hotarele țării.
Edificată inițial din lemn de Domnul Moldovei Ștefan cel Mare în 1499, în fața vadului peste Nistru, a fost reconstruită în piatră de către Petru Rareș, la mijlocul secolului al XVI-lea.
Izvoarele istorice menționează ridicarea unor cetăți pe Nistru la vaduri, din lemn sau din piatră, în scaunul cărora se așază pârcălabi (vechi cuvânt românesc provenind din germană, i.e., de la termenul „burgmeister”, adică primar) și mari căpitani: Hotin, Soroca, Orhei, Tighina și Cetatea Albă. Se presupune că la Soroca, pe locul unei vechi escale menționată de sursele genoveze, Alciona („albastră” în grecește) sau Polihromia („colorată” în grecește – numele sunt bizantine) a fost înălțată întâi o cetate din lemn și pământ, o palancă sau poate o posadă în primul sfert al secolului XV, dar cu o primă mențiune documentară sub numele de Soroca doar la 12 iulie 1499 odată cu primul său pârcălab Coste.
La 12 iulie 1499, la Curtea Domnească de la Hârlău, în sala jilțului domnesc, boierii din Sfatul lui Vodă adeveresc biruința lui Ștefan cel Mare, pacea cu regele polon Ioan Albert. Printre boierii Țării Moldovei se aflau Toader și Negrilă, starostii Hotinului, Ieremia și Dragoș, pârcalabii Neamțului, Luca Arbore, portarul de la Suceava, Ivancu și Alexe, pârcălabii din Orhei și Coste, pârcălabul Sorocii.
La 14 septembrie 1499, Ștefan cel Mare încheie un tratat de ajutor reciproc cu marele duce al Lituaniei, Alexandru, unde, ca și în documentul precedent, este menționat „pan Coste, staroste de Soroca”.
Datorită canionului geologic pe care l-a săpat, Nistrul prezintă până în dreptul Tighinei maluri relativ abrupte iar vadurile de trecere sunt destul de puține, acestea fiind și singurele porți de intrare a cetelor de tătari venite să jefuiască așezările moldovene. Dacă vadurile de la Hotin și Tighina erau apărate de garnizoanele cetăților cu același nume, în schimb cel de la Soroca nu avea, până la domnia lui Ștefan cel Mare, o protecție din piatră, ci doar fortificații de lemn cu valuri de pământ, care aveau să existe și pe vremea lui Bogdan cel Orb.
Cetatea are o formă circulară, cu patru turnuri de apărare și un turn de acces de formă rectangulară.
Această configurație o face diferită de alte cetăți moldovenești și conferă cetății o valoare istorică și turistică deosebită.
Construcția sa din piatră și fortificațiile masive au fost esențiale pentru apărarea regiunii de atacurile tătarilor și ale altor invadatori. După ridicarea puternicei fortificații, orașul Soroca începe să crească în importanță având o funcție administrativă și comercială prin punctul vamal instalat aici. Totodată prin fortificarea nucleului urban de la Soroca, se încerca crearea unui nou centru de greutate a rețelei urbane moldovenești și în special a comerțului de tranzit, după pierderea în 1484 a cetăților din sudul Moldovei.
Cetatea și ținutul Soroca, a cărei personalitate istorică și geografică apare deja definitiv fixată la sfârșitul secolului XV, ar rezulta din necesitatea organizării unei frontiere politice în cursul de mijloc al fluviului Nistru pe porțiunea Naslavcea – Vadu Rașcului, a unei circulații comerciale aflate sub protecția Cetății Soroca, a unei vieți economice a ținutului Soroca din a cărei activitate economică își avea existența populația ținutului.
La 1 iunie 1512, domnitorul Bogdan al III-lea adresează regelui polonez o scrisoare, în care roagă să i se transmită în posesie niște mori pe Nistru, așezate față în față cu „castrum nostrum Sorocianum... contra paganos tutelam habet” – castelul nostru de Soroca, care ne apară de păgâni, document care confirmă existența, cât și rostul Cetății Soroca.
Intre anii 1543-1546, in timpul domniei lui Petru Rares, cetatea este rezidita din temelie de piatra, asa cum o vedem si astazi, adica rotunda cu diametrul de 37,5 m si cu cinci bastioane egal departate intre ele. Mesterii au pus la baza calculelor lor legea suprema a armoniei „sectiunea de aur”, fapt care face cetatea unicat printre mostrele de arhitectura defensiva din Europa.
Cetatea Soroca mai este cunoscuta si drept loc unde s-au intrunit ostirile moldovene sub conducerea celebrului om de stat Dimitrie Cantemir si armatele rusesti conduse de tarul Petru I in timpul campaniei de la Prut impotriva ostasilor turci in a. 1711. In cetate au mai fost: Bogdan Hmelnitchi, Timus Hmelnitchi, Alexandru Suvorov .Schi
Fortareata este unicul monument medieval din Moldova, care s-a pastrat asa cum l-au conceput mesterii, iar in bastionul de la intrare exista o biserica mica militara.
Între 2013 și 2015 a avut loc restaurarea cetății în cadrul Proiectului transfrontalier „Bijuterii Medievale”: Cetățile Hotin, Soroca și Suceava, realizat de Programul operațional comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007–2013, finanțat de Uniunea Europeană. Partenerii proiectului sunt Primăria Soroca (R. Moldova), municipiul Suceava (România) și Rezervația de Stat de Istorie și Arhitectură – Cetatea Hotin. Din cele trei milioane de euro, care este valoarea totală a proiectului, două milioane de euro i-au revenit Cetății Soroca.
În cele patru cetăți moldovenești de la Nistru (Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă), capul de bour a fost scos în perioada sovietică: la Hotin și Cetatea Albă gaura corespunzătoare este acoperită în general de un stindard cu stemele orașelor moderne respective, iar la Tighina de acvila rusească bicefală, din metal. Soroca, singura cetate care se află în prezent pe teritoriul controlat de Republica Moldova, este și singura care și-a regăsit, deasupra portalului, capul de bour moldovenesc.
Pe 19 mai 2015, de Ziua internațională a Muzeelor, Cetatea și-a deschis ușile pentru vizitatori, tot atunci găzduind și un festival medieval.
Între 2021 și 2023 a avut loc a doua etapă de restaurare în cadrul proiectului „Ștefan cel Mare-istorie comună, patrimoniu comun, Soroca- Vaslui”, unde obiectivul principal a restaurării a fost axat pe zidăria cetății, care a fost spălată și conservată cu ajutorul a niște soluții nanotehnologice de ultimă generație. În cadrul proiectului au fost restaurate totalmente două „ beciuri, camere de păstrare, precum și scoasă la iveală o capcană medievală cu numele „Gura de lup” la intrare în turnul dreptunghiular. Un astfel tip de capcană era prezent în multe cetăți medievale moldovenești precum Hotin, Suceava. În aceeași etapă de restaurare au fost instalate două ascensoare pentru persoanele cu grad de dizabilitate.
Cetatea Soroca nu este doar un obiectiv turistic de mare valoare istorică, ci și un loc de întâlnire culturală.
Pe 19 mai 2015, cu ocazia Zilei Internaționale a Muzeelor, cetatea a fost deschisă pentru vizitatori și a găzduit un festival medieval.
Acest eveniment anual adună oameni din toată țara și din afaceri pentru a celebra istoria și tradițiile medievale ale Moldovei, iar cetatea devine astfel un centru cultural important pentru regiune.