Într-un document din 1757 se menționează că domnul Moldovei Constantin Racoviță a dăruit bisericii cu hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” ,,o bucată de loc din hotarul târgului Sorocii ” . Cu un an mai înainte , același domnitor a miluit Episcopia Hușilor ”cu o bucată de loc domnesc din locul târgului Soroca”. Îi arată și hotarele: din hotarul Rubleniței , pe pârâul Racovăț, până la Nistru și apoi pe malul fluviului în sus până la hotarul Cosăuților, moșia lui Neculai Racoviță, biv vel medelnicer. Așadar, aceste pământuri erau ale neamului Racoviță, de unde și denumirea pârăului ce despărțea târgul de acea bucată de loc care pe atunci era o mahala a sa, iar la 1772 -1773 e înregistrată cu denumirea Bojureuca, având 40 de case și bordeie.
Era deci o mică așezare, ai cărei locuitori treceau pârâul și repejor ajungeau la biserica din târg. Cu toate acestea, se fac încercări de a deschide și aici o biserică. Informația respectivă se conține într-un raport al protoiereului Vasile Purișchevici de la catedra din Chișinău , adresat Arhiepiscopului Dimitrie la 20 aprilie 1836. Comunicându-i despre decesul parohului bisericii ”Bunavestire” din Chișinău, protoiereul Constantin Moșan, autorul raportului scrie că din documentelele ultimului se vede că în 1808 el a fost hirotonisit de Episcopul Hușilor Meletie pentru biserica ” Sf. Dumitru” din ținutul Soroca, iar apoi Mitropolitul Gavriil Bănulescu -Bodoni al Chișinăului și Hotinului l-a transferat la biserica ”Adormirea Maicii Domnului„ din târg. Probabil, bisericuța ” Sf. Dumitru” se afla la Bujorăuca. Dar ea era prea mică și nu mai satisfăcea cerințele numărului crescând al enoriașilor. Această împrejurare, precum și sufletul de creștin, l-au îndemnat la o faptă plăcută lui Dumnezeu și oamenilor pe clucerul Nicolae Cerchez care stăpânea moșia din anul 1814. El construiește pe cheltuiala proprie o biserică, sfințită în 1827 cu hramul ”Sfântul Dumitru”.
Primul preot a fost – Gheorghe Vasile Mardare, menționat în 1833. Ctitorul bisericii, Nicolae Cerchez, după cum scrie Gheorghe Bezviconi, era român de origine cercheză. În 1812, clucerul Nicolae Cerchez s-a stabilit în Basarabia, a jurat credință țarului Rusiei. Avea moșii la Bujorăuca și RediuMare, era recunoscut ca nobil , în 1818-1821 fusese consilier al departamentului I al guvernului regional, în 1825-1828 – deputat al Consiliului Suprem al regiunii Basarabia. Unul dintre fiii săi, Alexandru, a devenit general-maior la Moscova. Altul, care fiind acasă se numea Iorgu și Iordache sau Gheorghe, a devenit căpitan și și-a luat numele Egor. Al treilea, Costache a rămas la Soroca.
În 1836, clucerul Nicolae Cerchez moare și moșiile lui li se împart fiilor. Lui Alexandru îi revine Bujorăuca. Costache cumpără târgul și moșia Soroca. Ctitor al bisericii ”Sfântul Dumitru” devine Alexandru Cerchez. Până la 1860, aici slujea preotul Constantin Homițchi.
La 10 martie 1860, la Bujorăuca este transferat preotul Efimie Jolondcovschi din satul Bârnova (în prezent, raionul Ocnița). Cu timpul va deveni și protopop al cercului bisericesc (1868). Numele lui este întâlnit în mai multe documente referitoare la aceasta și la alte biserici din județ. Împreună cu el, au slujit cântăreții Pantelimon Burjacovschi și Zaharia Fiodor Țurcan. Ultimul și-a încetat activitatea în 1891.
Începând cu anul 1897, timp de aproape jumătate de secol, satul și biserica se vor afla sub conducerea spirituală a dinastiei de preoți Dumbravă. Părintele Mihail Dumbravă a slujit în calitate de paroh al bisericii timp de 48 de ani. De menționat, că în 1920, părintele Mihail Dumbravă a fost numit protopop al bisericilor cercului I din județul Soroca. În anul 1945, paroh al bisericii a fost desemnat părintele Valentin Dumbravă, fiul părintelui Mihail Dumbravă.
Interdicțiile impuse bisericii , de către autoritățile sovietice s-au soldat cu suspendarea slujbelor religioase în luna iunie 1959 și cu închiderea bisericii ”Sfântul Dumitru” , la 14 aprilie 1960.
Biserica a fost redeschisă în 1992, septembrie, paroh fiind numit preotul Nicolae Panas. A fost sfințită în 1993 de arhimandritul Marchell (Mihăescu), iar în 1994 resfințită de Î.P.S. Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Tot atunci, preotul Nicolae Panas a fost numit protopop de Soroca. În 2000, a fost construită casa parohială.
La 23 iulie 2010, în funcția de paroh al acestei biserici a fost numit prin decret mitropolitan protoiereul Nicolae Craveț, protopop de Soroca.
La 12 octombrie 2017, biserica din cartierul Bujorăuca, după o amplă reparație, a fost sfințită de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova, Î.P.S. Mitropolit Vladimir. Pentru prima dată în istoria bisericilor din municipiul și raionul Soroca, Sfânta Liturghie a fost oficiată de trei arhierei: Î.P.S.Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove, căruia i-au coliturghisit episcopii vicari mitropolitani P.S. Ioan al Sorocii și P.S. Siluan al Orheiului, precum și secretarul mitropolitan, prot.mitr. Vadim Cheibaș. La eveniment au participat și președintele raionului Soroca, dl Ghenadie Muntean, primarul de Soroca, dl Victor Său, consilieri municipali și raionali, conducători de instituții și o mulțime de enoriași.
Cu prilejul a 190 de ani din ziua primei sfințiri a bisericii, dar și a zece ani de conducere a protopopiatului de Soroca, prot. mitr. Nicolae Craveț, paroh al bisericii, protopop și secretar al Vicariatului de Soroca, a fost decorat de către Î.P.S. Vladimir cu ordinul ”Sf. Irh. Gavriil Bănulescu – Bodoni”, gr.II.